copyleft 2012–2020Invitaţie la lectură
«Limonov»
Limonov nu este un personaj de ficţiune. El există.
«Eduard Limonov — rebel politic şi coşmarul cel mai cumplit al lui Putin», afirma cronicarul de la «The Guardian».
«Nu mai visează la o insurecţie violentă, ci, mai degrabă, la o revoluţie portocalie, cum tocmai se produsese în Ucraina. O revoluţie paşnică, democrată, de care se teme cel mai tare Kremlinul, care e gata să îl zdrobească prin indiferent ce mijloace. Iată de ce duce viaţa asta de om hăituit. Cu câţiva ani în urmă, a fost făcut praf cu bâte de baseball. Totul a reînceput, abia dacă a scăpat unui atentat. Numele îi figurează în fruntea listei «duşmanilor Rusiei», adică a oamenilor de suprimat, pe care oficinele apropiate puterii îi propun răzbunării poporului, făcându-le publice adresele şi numerele de telefon. Ceilalţi de pe listă erau Politkovskaia, ucisă cu o puşcă cu aer comprimat, ex-ofiţerul FSB Litvinenko, otrăvit cu poloniu după ce denunţase deriva criminală a serviciilor secrete, miliardarul Hodorkovski, închis în Siberia pentru că a vrut să se bage în politică. Următorul e el, Limonov».
Roman biografic sau biografie ficţionalizată, cartea lui Emmanuel Carrère reconstruieşte viaţa unui personaj real, ivit parcă din paginile unei cărţi. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv şi schimbător, cu o viaţă aproape neverosimil de aventuroasă, care îi permite autorului să traseze un portret convingător al Rusiei din ultimii cincizeci de ani şi în acelaşi timp să se lanseze într-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiţiei umane.
«Intimistă, perspectiva lui Carrère este totodată istorică, ridicând în jurul eroului său echivoc şi temerar o vastă şi vibrantă scenă de teatru: URSS-ul izolat din anii lui Brejnev, apoi dezagregarea comunismului şi, în fine, aruncarea Rusiei în capitalismul mafiot şi într-un haos de proporţii.
Carrère nu-şi asumă niciodată poziţia de judecător, însă ştie să insereze în amplul său roman de aventuri puternic ancorat în real meditaţii profunde asupra destinului atât al individului, cât şi al civilizaţiilor», apreciază «Télérama».
«A fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; cerşetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; şi acum, în imensa harababură postcomunistă, bătrân şef charismatic al unui partid al tinerilor desperados. Personal, se consideră un erou, dar poate fi socotit şi un ticălos. [...] viaţa lui romanescă şi periculoasă spune ceva. Nu doar despre el, despre Limonov, nu doar despre Rusia, ci despre istoria noastră, a tuturor, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace», scria Emmanuel Carrère, autorul volumului.
«Ca artist şi politician, Limonov e, fără îndoială, unic şi complex — un adevărat fenomen rusesc, o reflectare a intensităţii neobişnuite ce defineşte viaţa în Rusia. Şi, aidoma ţării din care vine, tocmai contradicţiile sale îl fac atât de viu», consideră «The Guardian».
De la Moscova anului 2006 la Ucraina (1943-1967), de la New York (1975-1980) la Paris (1980-1989), trecând prin Sarajevo, prin Republica Sârbă Krajina (1990-1992), la Saratov (20012-2003) până la Moscova anului 2009, Carrère denunţă minciunile şi calomniile încrucişate, conflictul din sânul puterii, dând culoare epocii, adunând portrete ale unor oameni celebri şi obscuri. Sunt de asemenea evocate vieţile paralele ale unor bărbaţi iluştri, precum Alexandr Soljeniţîn, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai vremii sale, un om medieval, ţăran scăpat de cancer şi de lagăr, pătruns de certitudinea că va apuca să vadă triumfând adevărul, şi Eduard Limonov, care şi-au părăsit amândoi ţara.
«Umeri laţi, zâmbet cald, cap frumos de evreu armean: când urcă la tribună, fostul campion mondial la şah Kasparov impune mai mult decât Limonov, care, cu ciocul şi cu ochelarii lui, pare a juca rolul strategului cu sânge rece, care stă în umbra liderului firesc. De altfel, Kasparov e cel ce atacă primul fără a mai sta pe gânduri, explicând de ce alegerile prezidenţiale constituie o ocazie istorică. Putin îşi termină al doilea mandat, iar Constituţia îi interzice să candideze pentru un al treilea. Pe de altă parte, a îngheţat în asemenea măsură totul împrejurul lui, încât niciun candidat nu se arată din zona puterii. Ruşii îl adoră pe Putin şi nu pricep cum o Constituţie tâmpită le poate interzice să aleagă de trei ori la rând acelaşi preşedinte. Nu uitaţi însă o şmecherie: Constituţia interzice trei mandate la rând. Nu să laşi să treacă o tură cu un om de paie care să ţină cald fotoliul şi să te întorci pe urmă. O să vedeţi».
Nu lipseşte din acest periplu nici ţara noastră. «România post revoluţionară a avut asupra mea efectul unui adevărat Disneyland al acelui Unheimliche, care se traduce prin stranietate. Sau un twilight zone pe care zvonuri neliniştitoare o dădeau drept mâncată ca un şvaiţer de o reţea de galerii subterane, săpate de poliţia secretă, în care dispăreau oameni... O zonă crepusculară perpetuă şi bine disimulată, încremenită într-un amurg continuu, la care se adăugau zeci de mii de câini vagabonzi care hălăduiau prin Bucureşti bătându-se pentru hrană cu zecile de mii de copii, tot vagabonzi şi ei, dar părând mai puţin periculoşi decât lupii în care se transformaseră toţi oamenii, gata mereu să-şi atace semenii. Ura, bănuială, calomnia te împiedicau să respiri, ca un gaz toxic… Nimeni nu ignora faptul că Securitatea îşi recruta cei mai zeloşi informatori dintre aşa-zişii opozanţi. Şi iată cum a venit momentul de a vorbi despre spiritele subtile. În România le-a aflat înflorind printre ruinele comunismului. Diplomaţi, jurnalişti, observatori aflaţi la post de multă vreme se specializaseră în a citi sistematic şi exact pe dos sensul discursurilor oficiale, al clişeelor mediatice şi al iluziilor convenţionale».
Emmanuel Carrère este unul dintre cei mai prestigioşi scriitori francezi contemporani. Licenţiat în studii politice, este, de asemenea, scenarist şi regizor. A debutat în 1982, cu un eseu dedicat cineastului german Werner Herzog, dar primul său roman, «L’Amie du jaguar», a apărut în 1983. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficţiunea şi care au fost recompensate cu numeroase premii, printre acestea numărându-se: «Prix Fémina», «Grand Prix Marie Claire du Roman d’Emotion», premiul cititorilor publicaţiei «L’Express», Premiul «Crésus» şi Premiul «Globe de Cristal». Romanul «Limonov» a fost recompensat cu «Prix des Prix» şi «Prix Renaudot» în 2011.
La Editura «Trei», de acelaşi autor, au apărut «Alte vieţi decât a mea», «Un roman rus», «Ora de schi», «Adversarul».
<...>
«Cotidianul», 20 martie 2014
